Nu, nu am fugit amândoi în lume să ne alăturăm unei trupe ambulante de manele așa cum s-a speculat în presă (noi am speculat, noi suntem presa aici). Doar am fost sa culegem via.

Oricum, nimic bun nu s-a întâmplat cât am lipsit. Au trecut nouă luni de când a apărut pandemia, suficient timp ca toți cei care nu credeau în existența sau gravitatea virusului să se convingă. N-au făcut-o. Pe de o parte sunt medicii: epuizați, fără suficiente materiale de protecție, fără suficiente paturi cu ventilație mecanică, fără, fără, fără. Pe de altă parte sunt cei care au decis, cu informații de pe youtube, că purtatul măștii îi împiedică să respire. Au văzut ei un doctor pe net și au decis să-l creadă fix pe ăla, în detrimentul a restul câteva sute de mii de doctori care spun exact opusul.

Ei, mai exista o parte, cea a celor care au de suferit financiar de pe urma restricțiilor. Printre aceștia se numără, desigur, artiștii. Duse sunt zilele în care se jucau piese de teatru cu sălile pline sau se țineau concerte în spații mult prea mici pentru numărul de oameni prezenți (ceea ce oricum ar fi trebuit să se întâmple după lecția de acum 5 ani). Ei bine, poate dacă ne-am fi plătit oamenii de știință la fel de bine ca artiștii nu am fi avut un virus ucigaș ușor transmisibil printre noi. Și poate că, sperăm, nu am fi avut artiști păreriști care se cred formatori de opinie și sunt mișcați doar de interese financiare, cum ar fi domnul “doctor” Dan Bittman sau domnul “epidemiolog” Mugur “Garcea” Mihaescu.

Știm domnilor artiști, e greu să fiți șomeri, să vă drămuiți banii. Știm pentru că noi, ăștia ne-celebri, o facem dintotdeauna. Ar fi fost bine să puneți ceva deoparte din timp pentru zilele grele, poate că ar fi fost bine să învățați o meserie sau să investiți într-o fabrică de cârnați ca băieții aia de la Body & Soul. La urma urmei un restaurant poate falimenta oricând, în special dacă oamenii te știu de anti-botnițar, dar o fabrică de cârnați mai greu.

În umila noastră opinie de oameni prea puțin talentați, artiștii ar putea folosi această perioadă pentru a face ce fac ei mai bine, pentru a crea. La urma urmei arta stagnează de ceva timp și ar fi cazul ca, după pandemie, să ne delectăm cu ceva complet nou și surprinzător. Ce n-ar trebui să facă artiștii este să-și dea cu părarea despre medicină, politică sau orice alt subiect pentru care nu s-au pregătit. Și nu, discuțiile la un pahar de vin nu se adaugă ca experiență.

Despre virus nu vom vorbi aici. Ce-ar mai fi de spus? Toate părțile au spus ce au avut de spus iar de data asta nu este decizia ta pe cine să crezi. Problema cu știința este că este adevărată indiferent dacă crezi sau nu în ea.

În încheiere vă lăsăm cu un citat de-al unei mult prea dragă nouă scriitoare, Ursula K Le Guin:

“Problema este că avem răul obicei, încurajat de pedanți și sofisticați, de a considera fericirea drept ceva specific prostiei. Doar durerea este intelectuală, doar răul interesant. Aceasta este trădarea artistului; refuzul de a admite banalitatea răului și plictiseala teribilă a durerii.”