Imaginează-ți că ești femeie în paleolitic. Trăiești într-o peșteră cu tot tribul tău iar focul e o chestie super nouă. Încă n-a scăpat nimeni o bucată de metal în el să vadă că se topește, dar ati scăpat bucăți de carne și a fost bună. 10 bărbați pleacă la vânătoare dar se întorc doar 5. Ăla bun cu tine și puternic cu care ai copii nu s-a întors. S-ar putea să nu primești căprioară astăzi, sau să nu fie destulă. Oricum rareori e destulă. Bărbații aleargă repede dar căprioarele fug si mai repede. Sunt multe pericole departe de foc cum ar fi tigri de peșteră (știi tu, locul ăla unde ai casa) sau călcatul într-o piatră urmat de septicemie. Spălatul pe mâini și apa caldă sunt la milenii distanță. Acum trebuie să te dai bine pe lângă alt bărbat să-ți țină de cald noaptea și să-ți aleagă partea aia bună din căprioară pentru tine și copiii tăi.

Astăzi trăim în peșteri moderne iar spălatul pe mâini este considerat cea mai mare descoperire a medicinei (relativ recenet pe scara evoluției).

Așadar cum decid femeile ce bărbați sunt atrăgători? Cu siguranță că sunt mii de tratate pe tema asta și poate că nimeni nu a nimerit corect. Totuși Alan și Barbara Pease, in cartea lor “De ce bărbații au nevoie de sex, iar femeile de dragoste” propun o vedere mai degrabă evolutivă a subiectului. Aceștia susțin că radiografiile creierelor unor femei au scos la suprafață rezultate foarte diferite comparativ cu cele ale unor bărbați atunci când vine vorba de a stabilit atractivitatea unui potențial partener. La bărbați este simplu și clar: evaluează atractivitatea tuturor femeilor dintr-un grup și o aleg pe cea mai atractiva. Eventual fac și un top 3. Foarte simplist si plictisitor dar trebui sa ne amintim ca erau ocupați să fugărească căprioare și poate ca mulți dintre ăia buni au murit taindu-se la picior pe drum. Paleoliticul nu era o perioadă bună pentru bărbații gânditori. Posibil să nu fie nici azi. Noi am alege Atena cam 400 de ani înaintea erei noastre.

Dar cum reacționează creierul femeilor atunci când vede imagini cu bărbați? Ei bine, se pare că în acel moment devin active zone ale creierului asociate cu memoria și amintirile și își amintește alți bărbați pe care îi cunoaște și care au trăsături similare cu cel din imagine (ha!). Apoi îi revin în minte trăsături de personalitate ale acestora pe care le asociază chipului pe care îl privește. Cu alte cuvinte, crează un construct mental al bărbatului pe care îl privește. Chiar dacă nu au vorbit niciodată, bărbatul din fața ei are o istorie pentru ea. O istorie similară cu cel de care îi amintește.

Apoi, crezi că dacă trăsăturile tale au trecut testul timpului ai scăpat și e a ta? Mai gândește-te! Aceleași mecanisme sunt implicate și atunci când își amintește ce ai făcut ieri, acum trei zile, acum șase luni, cum te porți cu părinții, cu chelnerii, cu copiii, cu animalele. Ești evaluat tot timpul și toate aceste comportamente sunt proiectate intr-un viitor mental, al vostru, împreună.

Sistemul acesta nu e perfect și nu dă întotdeauna rezultate corecte, dar trebuie să recunoști că e mult mai complicat decât cum evaluezi tu cum îi stă într-o rochie. Așa că data viitoare când te refuză o femeie s-ar putea să nu fie vina ta ci vina unui fost execrabil care are tot ochii verzi. Iar dacă te alege nu uita să te comporți exemplar, altfel îți condamni purtătorii de trăsături similare la singurătate. Și nu uita că ești evaluat tot timpul, nu te relaxa.