Sună confuz, știm. Și o să devină și mai confuz acest articol pe măsură ce încercăm să explicăm cum Iisus, brânza, melcii, chiloții și ochelarii au contribuit la evoluția cărții moderne, așa cum o știm. Dacă doar unul dintre aceste elemente ar fi lipsit probabil cărțile ar fi arătat altfel (poate ca vechile pergamente, sau ca tăblițele din lut). Cel mai probabil asta ar fi dus la o altfel de evoluție a civilizației.

Surprinzător, dar sunt cunoscute astăzi doar patru tipuri de scriere independentă dezvoltate de civilizații diferite. Acestea sunt: Mesopotamia, Egipt, China si Mezoamerica. Ei bine, din hieroglifele egiptene a evoluat alfabetul Fenician, care a schimbat modul în care se citesc hieroglifele intr-un tipar linear, de la dreapta la stanga. Aparent hieroglifele egiptene se citesc pe mai multe direcții. Nu știm cum se descurcau egiptenii cu asta, dar judecând după piramide, probabil destul de bine. Unii istorici afirmă că fenicienii au dezvoltat alfabetul modern.

Cu ce se ocupau fenicienii? Inventarea alfabetului, comerțul, inventarea monedei si culoarea violet de Fenicia. Pentru cea din urmă erau celebri, dar si singurii care o puteau crea. Cum? Extragând culoarea dintr-un melc, pe numele lui latin Bolinus brandaris. Această specie de melc are o secreție care, expusă oxigenului din atmosferă, se transformă într-o substanță ce poate fi folosită la vopsirea țesăturilor. Atât de importantă e această caracteristică a melcului încât fenicienii au construit un imperiu comercializând asta. Deci fără melcul Bolinus brandaris civilizatia feniciană nu s-ar fi extins atât de mult, și împreună cu aceasta nu s-ar fi extins nici alfabetul lor.

Civilizația europeană antică se baza pe două alimente principale: brînza și șunca. Ambele pot fi păstrate peste iarnă și sunt surse de proteine. Importanța brânzei însemna că juncile (fiicele vacilor, dacă ai crescut la oraș) erau mai importante decât vițeii, aceștia fiind, în principal, folosiți pentru carne. Și pentru muncă, e drept, dar nu ai nevoie de mai mult de doi boi pentru un car. Ei bine, pentru că nu se merita să ții vițelul peste iarnă, aceștia erau tăiați spre finalul toamnei. Pielea acestor animale era folosită pentru a face celebrele pergamente pe care se scria inițial. Dar aceste pergamente tind să se rupă sau să se îndoaie, motiv pentru care erau presate între două bucăți groase de lemn. Ei, piele de vițel între două scânduri de lemn seamănă suspect de mult cu o carte modernă, și nu întâmplător, pentru că aceasta este precursoarea cărților. Rareori acest tip de carte este întâlnit în afara Europei, în acele timpuri. Erau scumpe, greu de făcut și ușor de distrus. Prin urmare cartea cu coperți există datorită brânzei.

Extinderea adoptării alfabetului pe cărți din piele de vițel în secolele II-III după Hristos a coincis cu extinderea creștinismului în Europa. În Europa antică scrierile se păstrau pe suluri de hârtie sau tăblițe. Nu este clar de ce creștinii preferau cărțile sulurilor. O teorie este că preferau să țină cartea cu o mână și să gesticuleze cu cealaltă. Pentru un sul ar fi fost nevoie de două mâini, iar tăblițele erau destul de grele. Sau poate că preferau să așeze cartea pe ceva și să citească din ea, obicei pe care îl poți vedea și astăzi in majoritatea bisericilor ortodoxe. Prin urmare avem melci, brânza și Iisus. Ce legătură au chiloții și ochelarii?

Fără disponibilitatea hârtiei nu ar fi apărut presele tipografice din secolul XV. Dar fără chiloți hîrtia nu ar fi fost disponibilă atât de devreme. În Asia hârtia se făcea din fibrele unei plante, Broussonetia Papyrifera, complet absentă în Europa în acele timpuri. În schimb, “hârtia” pentru cărți se făcea din cârpe. Cârpele folosite trebuiau să nu fie colorate, și să fie făcute din bumbac, in sau cânepă. Majoritatea hainelor din acea vreme erau făcute din lână, deloc folositoare cărților. Dar lenjeria intimă era in principal făcută din in, inul fiind un material răcoros și confortabil. Marea descoperire aici a fost războiul de țesut, în secolul XIV. Războiul de țesut a făcut ca pânza de in să fie ieftină și disponibilă în cantități mari. Lenjeria intimă din in, necolorată și spălată des, era o sursă foarte bună de cârpe pentru crearea hârtiei de in și a coincis cu cererea mare de material de scris din Europa secolului XV. Prin urmare așa a apărut hârtia din in. Fără inventarea războiului de țesut nu am fi asistat la răspândirea materialelor scrise din secolul XV. Probabil nu am fi avut parte nici de epoca Renașterii. Ți-l imaginezi pe Leonardo da Vinci desenând omul pe piele de vițel? Probabil ar fi făcut-o, dar nu i-ar fi fost ușor.

Presa tipografică nu era viabilă economic decât dacă printai un număr mare de exemplare, între 100 și 1000. Un număr așa mare de exemplare necesita un număr la fel de mare de cumpărători. Atunci, ca și acum, clienții principali cărora cărțile se adresau erau adulti, bărbați și femei, în jurul vârstei de 40 de ani. Aceștia aveau timp de citit, dar și banii să-și permită achiziționarea cărților (ca și azi). Dar această categorie de cumpărător avea o mare problemă: prezbiție, și anume diminuarea treptată a puterii de acomodare a ochiului, care antrenează o stânjenire a vederii de aproape. Ei bine, între anii 1285-1289 d. H. comercianții din Pisa sau Veneția, inventează ochelarii de vedere. Aceștia se răspândesc ca focul într-un hambar de paie in toată Europa. In anul 1301 în Veneția existau deja reguli pentru manufaturarea ochelarilor. Spre finalul secolului XV ochelarii erau considerați obiecte comune și puteau fi achiziționați de oriunde. Prin urmare, când Gutenberg și-a inventat presa tipografică, in anul 1450 d. H., cei care aveau timpul și banii, aveau acum și posibilitatea de a citi, datorită răspândirii ochelarilor. Fără ochelari Gutenberg ar fi avut mult mai puțini clienți și probabil presa tipografică nu s-ar fi răspândit atât de mult în acele vremuri.

Prin urmare, dacă unul dintre elementele de mai sus ar fi lipsit, cărțile ar fi putut arăta complet diferit astăzi. Poate întreaga civilizație. Sau poate am fi ajuns tot aici, dar pe alte căi. În încheiere vrem să subliniem că, cu toate că ne-am făcut temele și partea de documentare, nu suntem istorici. Dacă ai informații diferite sau noi, te rugăm să ne scrii.